Frumoasa poezie… Trista… Nu o folosesc insa intr-o conjunctura negativa. Dimpotriva! Mi-am amintit de titlul ei intr-o situatie cel putin deosebita… Cand am avut ocazia sa vad in actiune trei oameni… speciali. Care formeaza o echipa unica… In care ei trei sunt doar nucleul. Pentru ca si-au dat seama din timp ca oamenii pe care i-au strans langa ei fac diferenta… Ii pun in valoare. Iti dai seama ce aiurea ar fi fost daca ei trei erau in lumea lor? Si n-ar fi ascultat de parerea celorlalti oameni din echipa? Probabil ar fi ramas trei idealisti, pe care “ascultatorii” i-ar fi perceput ca atare, dar doar idealisti! Neintelesi, neinteresanti, neimportanti!
Totusi, ei stiu ca pana si la matematica sunt trei laturi intr-un triunghi… dar tot timpul unghiurile formate de laturi au creat diferenta: unghiul drept “da valoare” triunghiului dreptunghic, unghiul de 60 de grade, triunghiului echilateral… (si daca ma straduiesc putin, scriu si Teorema lui Pitagora, si o si demonstrez).
Sau, cum ne-a invatat la romana, cand citeam Greuceanu: trei – cifra fatidica. Dar tot timpul dupa trei se intampla ceva deosebit: dupa ce Greunceanu s-a dat de trei ori peste cap, s-a transformat in musca. Sau, dupa ce a dat de trei ori cu palosul in bolovan, acesta s-a crapat in doua.