Într-o eră a high-tech-ului, în care până să ajungi să te gândeşti la o nouă invenţie deja cineva ţi-a luat-o înainte şi a şi creat-o, toţi oamenii cu un potenţial creativ extrem de dezvoltat se simt neîncetat pregătiţi să se angajeze în depăşire pe şoseaua minţii.
Am citit odată, undeva, că “succesul nu este o destinaţie ci este însăşi călătoria”. Tot aşa, primul pas făcut înspre a transforma în posibil un lucru imposibil fără efort, reprezintă deja întâlnirea cu succesul.
Pe lângă inteligenţă, înţelepciune, dedicare şi imaginaţie, omul-creator trebuie să-şi cunoască talentul şi chemarea.
Este ca şi cum ai încerca să conduci fără să ai antrenamentul necesar sau fără să cunoşti maşina. Este important ca atunci când prinzi viteză să nu te opreşti în primul stâlp, ci ar avea sens să mergi mai departe, să-ţi continui drumul până ajungi la destinaţie. Înainte să porneşti motorul trebuie să ştii când şi cum să te opreşti pentru a evita un accident sau o eventuală coliziune cu cineva care nu mai respectă regulile de circulaţie pe “şoseaua minţii”.
Vorbind despre viteză: este foarte importantă viteza cu care lucrezi şi creezi, viteza cu care gândeşti, dar mai importantă este înţelepciunea care te îndeamnă mai întâi să verifici siguranţa “maşinii” tale (presiunea în pneuri 😆 ) şi de abia apoi să porneşti la drum.
Cert este faptul că nu poţi pleca undeva fără măcar să ai o vagă idee despre cum va arăta destinaţia. Pe parcurs, drumul te va ajuta să anticipezi şi mai bine finalul, iar intersecţiile îţi vor oferi mereu ocazia de a-ţi schimba direcţia de deplasare. În cazul unui proiect în lucru, drumul cel mai drept nu este întotdeauna cel bun. Uneori ţi se va da şansa, prin decizii “salvatoare” de moment, să ajungi pe drumul către Miami când tu de fapt poate porneai către Cambodgia, de exemplu.