Menu

Cand nu mai functioneaza tehnicile de manipulare

Pentru ca m-au enervat in ultima vreme, scriu despre strategiile de comunicare ineficiente.

Sunt carti despre cum sa vinzi o idee. O atitudine. Despre cum sa manipulezi, despre cum sa-l determini pe celalalt sa faca ce vrei tu, astfel incat sa aiba impresia ca scopul lui e sa te serveasca toata viata.

Sunt formule standard care, la nivel cognitiv, pot determina anumite persoane sa reactioneze cum doresti. Dar ce faci cand “jucaria s-a stricat” si stimulii pe care ii emiti nu au efect asupra receptorului? Ba mai mult, ti se si reproseaza ca ar trebui sa schimbi atitudinea si ca “vrajeala asta nu tine”.

Ma situez acum in locul receptorului, al celui care ar vrea sa fie manipulat, dar cu metode mai evoluate.

De exemplu, se da urmatoarea fraza: “Am o surpriza pentru tine: astazi ai ocazia sa platesti facturile!”

Emitatorul impacheteaza ideea intr-o poleiala tare colorata, care s-ar traduce: “Ai avansat foarte mult. Ai ajuns intr-un final la nivelul in care avem incredere in tine. Acum poti sa stai 40 de minute la coada la banca.”

Oh, joy! Chiar daca sunt redactor si nu secretara, sau chiar daca inainte de a fi angajata mi-au fost evaluate textele pe care le-am scris, nu cafeaua pe care o “gatesc”, acum am prilejul sa fac ceva care nu-mi consuma nici jumatate de neuron. Cool!

O alta situatie: discut cu editorul pe baza unui text scris de mine. Conversatia e de genul: “Imi place modul in care ai abordat subiectul, ideea asta e foarte interesanta, imi place ca aici ai fost acida, dar… Trebuie sa-l refaci “.

Pai nu scuteam 20 de minute daca imi spuneai exact ce nu e ok? Ca dup’aia il refaceam, pe bune!

Sa mai presupunem ca ii propui: hai ca de acum feed-back-ul tau sa se concentreze pe partile negative ale materialului. Eh, dup’aia exista posibilitatea sa primesc feed-back-uri de tipul: “Cat de destept te crezi ca sa afirmi asa ceva?” sau “Phaaa, e varza materialul asta”.

In ambele cazuri, ma deranjeaza lipsa strategiei de comunicare prin care am incercat sa trimit pe cineva sa plateasca o factura sau sa-l fac sa-si rescrie materialul.

Deci, cum comunic cu cei asupra carora nu mai functioneaza astfel de sabloane? Cu cei care aud continutul nu tocmai placut de dupa cuvantul “Surpriza”. Sau care astepta sa termin polologhia cu partile bune ale unui material, pentru a ajunge la subiectul discutiei.

Propunerea mea e: scurt, la obiect, ce nu-i bun, cum as vrea sa fie.

Propun pentru cele doua cazuri de mai sus astfel de formulari: “N-are cine sa se duca sa plateasca facturile astea. Si trebuie platite. Te duci tu, te rog?” Ai cum sa refuzi o asa propunere? Oricum faci ceva care nu-ti place, oricum ramai in urma cu task-urile tale ca sa faci o plimbare pana la banca, da’ macar nu ai impresia ca esti luat peste picior.

Sau, in cazul 2: “Bai, materialul asta… are potential. Dar uite, fraza asta e seaca. Aici te pierzi in detalii. Aici materialul nu are flow. Hai, refa-l incercand sa tii cont de chestiile astea, si vorbim dup’aia sa vedem cum e”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *