Menu

Craiova, second time

Mi se întâmplă o chestie ciudată. De fiecare dată când “calc un teritoriu” pentru a doua oară mi se pare că prima dată nu fusesem suficient de atent la detalii şi că reţinusem prea puţine elemente importante de decor. Aşa că pe lângă perspectiva unui geekmeet mişto cu vorbitori şi teme bine puse la punct, luni dimineaţa, la plecare, îmi mai fixasem un obiectiv:

  • Să deschid ochii de-a binelea după ce ajung în Craiova, pentru a surprinde cu-adevărat spriritul oraşului. Ah, da, desigur, dacă perspectiva unui oraş liniştit pe care mi-o creionase Gabi, nu avea să corespundă cu ceea cu urma să întâlnesc la faţa locului, să i-o spun cu vârf şi îndesat, să se înveţe minte să nu mai facă activitate de piar niciodată.

Şi-am plecat…

Săgeata albastră, confort, linişte, Marin Preda, Valea Oltului (care e un amestec incredibil de peisaje pitoreşti şi reminescenţe comuniste ieşite la iveală dintre baraje neterminate şi terasamente în eternă consolidare), apoi aproape brusc Craiova. Acum urma capitolul decisiv în ceea ce priveşte prejudecata mea vizavi de locuitorii oraşului: urma să mă descurc singur vreo 2 ore până să ma întâlnesc cu Gabi, deci era un moment de risc maxim, când se putea întâmpla orice, de la scandal în plină stradă, până la gloanţe criminale. :))

Dar totul a decurs nesperat de bine, fără vreun incident sau privire piezişă, taximetristul, tipii de Murphy’s, sau chiar trecătorii de pe stradă fiind nişte oameni perfect normali, departe de exagerările din presă care aproape m-ar fi determinat să port o vestă anti-glonţ, sau cine-ştie, vreo armă albă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *