Menu

Cu cine seamana?

Ies pe strada. Vad doua perechi de parinti, fiecare cu un copilas de mana. Una din perechi cu un baietas, cealalta cu o fetita. Vin din directii opuse si se intalnesc in apropiere de mine, astfel incat pot auzi ce vorbesc. Dupa saluturile de rigoare, se apuca de catalogat copii. Prima intrebare:

Cu cine seamana?

Da cu cine sa semene nene? Cat de redus la minte trebuie sa fii ca sa pui o intrebare ca asta. Cu parintii, cu bunicii, cu spita lui de neam. Doar nu vrei fi vrand sa semene cu tine. Oricum, raspunsul e pe masura:

Nasul e al lu’ taica’su, fruntea si ochii sunt leiti cu a lu’ bunica-sa, apoi gura si barbia sunt ale mele.

Stop! N-am inteles! Copilul ala e un LEGO de se ansambleaza din bucati? Sunt ale lui, toate trasaturile fetei, nu ale parintilor, chiar daca seamana cu ei. Ce aiurea suna pentru cineva care nu e in tema cu discutia, modul acesta de a privi lucrurile. Eu inteleg ca e extraordinar, ca parinte, sa vezi ca odrasla iti e aidoma, dar modul asta de a privi lucurile mi se pare pe dos. Voua nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *