Menu

Dincolo de limitele umbrei

Silueta gri, purtătoare a sufletului albastru al creatorului ei, ascunde libertate şi viaţă în conturul fără ieşire al imaginii sale neclintite… Ochii, din piatră fără glas, imposibil de perceput de către urechea umană, le vorbesc însă desluşit, cu graiul iluziei de lumină în privire, sufletelor care poposesc pentru a le asculta melodioasa tăcere pe o bancă din parc.

Îngerul visează să fie salvat de raza care se scurge printre crengile fluide ale copacilor, înalţate pe cerul din mijlocul amiezei, râvneşte un chip de magnolie care să-i înlocuiască fizionomia mineralizată.

Această figură angelică este fidelă mâinilor care au modelat-o şi iubeşte în taină degetele care i-au atins pentru prima dată ochii. Deşi trupul i-a fost trezit în frigul unei stane de piatră cu o dură daltă a destinului prestabilit, împietrirea-i e suavă şi păstrează în secret imortalitatea.

Aceasta este statuia pe lângă frumuseţea căreia unii trec poate în grabă, însă este monumentul pentru care unii se opresc din drum, deoarece odată ce i-au simţit privirea, i-au cunoscut şi părintele. Chiar şi ochii unei făpturi de piatră pot fi de o caldă umanitate, însă doar dacă cel care se pierde în ei este cu adevărat un om.

Totuşi, piatra nu e carne şi oasele-i sunt de un rece metalic. Zarul pietrei se aruncă o singură dată şi firea ei se cimentează în locul în care aceasta este aşezată, nu pentru a fi fericită, ci pentru a uimi şi bucura pe cei care o privesc.

Aceasta-i opera de artă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *