Menu

Facultatea, o problemă deja?

Cred că prima dată am folosit termenul facultate în perioada preşcolară, la un moment în care asocierea a două cuvinte magice (director, respectiv informatică) rezultau scopul meu în viaţă: director de informatică. La momentul actual nu pot găsi un corespondent al “meseriei” între calificările existente într-o universitate contemporană, însă ideea s-a păstrat de-a lungul anilor deşi a suferit o modificare de formă. Astfel, în clasele primare, mă numeam un viitor informatician, iar la absolvirea gimnaziului mă şi vedeam un “programator full time”.

N-aveam nici un dubiu. Informatica avea să se acumuleze în mine pe parcursul anilor precum lingourile de aur în seiful Băncii Naţionale, iar la momentul potrivit urma să devin un hiper-ultra-mega-super-extra meseriaş în ştiinţa calculatoarelor. Însă cum tocmelile de acasă nu coincid cu cele de la târg, la sfârşitul clasei a X-a încep să îmi pun serioase semne de întrebare legate de utilitatea domeniului cât şi despre existenţa vreunei atracţii reale pentru matematici şi limbaje de programare. Aveam un sentiment ciudat, dual: pe de-o parte mi se părea că pierd cel mai mare vis al copilăriei, dar pe de altă parte, eram sigur că nu voi găsi niciodată o împlinire profesională în domeniu.

În acel moment mi-au fost de ajutor câteva cuvinte simple, adresate de către profesorul meu de pian, căruia îi voi fi recunoscător toată viaţa:

“Dacă la începutul penultimului an de liceu nu ştii ce vrei să faci în viaţă şi te laşi purtat de curent la voia întâmplării, ceva nu e în regulă. Înseamnă cu nu ţi-ai găsit un scop, un rost şi o pasiune. Dacă nu te poţi hotărî, între două posibile alegeri, încearcă-le pe rând pentru scurte perioade de timp pentru a vedea care din ele ţi se potriveşte cel mai bine. Nu-i ok să laşi decizia pentru perioada de după BAC. Atunci e prea târziu!”

Astfel, după teste, probe, gândiri şi răzgândiri, am părăsit definitiv ideea de a urma vreodată o facultate tehnică, sau una axată pe matematică-informatică, îmbrăţişând ideea unei facultăţi de jurnalism, care să dezvolte înclinaţia nativă spre scris. Rolul hotărâtor a fost jucat desigur de către blog, locul în care îmi exersasem pasiunea şi exprimarea scriptică într-o formă sau alta în ultimii doi ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *