Menu

Fibrilaţiile iubirii

Pulsul creşte, palpitaţiile încep să-mi spargă pieptul. Miocardul este pe punctul de a ceda, iar gândul…este undeva în nori. Ce să fie?

Cred că te-am văzut pe tine şi simt că viaţa mea s-a trezit. Pulsez. Tu ai străpuns rutina şi inima mea, intrând în ea neinvitat, dar şi eu sunt vinovată pentru că nu am luptat sa ma impotrivesc. Ţi-am permis să mă hipnotizezi, iar acum lumea mea se învârte doar în jurul nostru.

Am intrat în fibrilaţiile iubirii şi dacă vrei ca să trăiesc, ai face bine să-mi strângi inima în palmele tale calde ca să lupte pentru viaţa aceasta, simţindu-se dorită!

Atriile şi ventriculele inimii mele sunt în alertă, iar eu nu mai am oxigen. Doamne, cât de minunat este să nu mai pot respira când te văd! Şi ştii de ce nu leşin? Pentru că deşi nu mai respir cu plămânii, respiră inima mea pentru mine, cam agitată, ce-i drept, dar oxigenul iubirii este cu adevărat vital.

Când apari tu, mă simt centrul Universului, dar parcă sunt şi Pământul care se învârte în jurul Soarelui…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *