Lucruri preţioase

Articole mart. 24, 2018

Cît ai fi în stare să plăteşti pentru ceva ce îţi doreşti enorm şi de multă vreme? Probabil că preţul care ţi se cere. Dar dacă în preţul ăsta intră nu numai sufletul tău, ci şi al celor dragi?

În micul orăşel american Castle Rock, Maine (oraşul face parte din “recuzita” de locuri geografice fictive a lui Stephen King; cel real se află în Colorado), un loc liniştit în care toţi se cunosc, soseşte un comerciant nou care vinde lucruri mai puţin obişnuite: pentru fiecare locuitor el are exact obiectul potrivit.

Prin magazinul său numit “Lucruri preţioase”, trec, rînd pe rînd, aproape toţi cei din oraş. Gentil, curtenitor şi amabil, cu un zîmbet şarmant, ştie să se facă plăcut, avînd pentru fiecare marfa dorită. Iar preţul nu este niciodată mare în bani. Numai că el le cere clienţilor săi, ce ajung să se simtă fericiţi pînă la paranoia, să îi mai facă un mic serviciu în schimbul reducerii de preţ: să joace un mic renghi cuiva cu care nu are nici o legătură.

Aceste farse degenerează treptat într-o nebunie generală. Pentru că Leland Gaunt are micul său secret prin care vrăjeşte oamenii şi ştie totul despre ei: nu e de prin locuri cunoscute şi nu e nici măcar om. El exploatează dorinţele, frustrările, temerile şi greşelile din tinereţe, vechile conflicte dintre locuitorii oraşului. Datorită farselor jucate de alţii, indivizi cu antipatii reciproce ajung să se măcelărească între ei cu o ură iraţională şi nefondată, fiecare fiind convins că răzbunarea suferită este vina celuilalt. Farse ce reprezintă plata pentru nişte obiecte care nici măcar nu sunt ceea ce cred proprietarii lor că sunt, ci nişte iluzii transformate în realitate de propriile lor dorinţe.

Cartonaşul cu autograful celebrului jucător de baseball al anilor ‘60, Sandy Koufax, pe care Brian Rusk şi l-a dorit dintotdeauna, nu este altceva decît un carton rupt şi murdar cu un jucător necunoscut. Undiţa Bazun nou-nouţă pe care ajutorul de şerif Norris Ridgewick şi-a dorit-o mereu pentru că şi tatăl lui avusese una, se dovedeşte a fi un banal băţ de bambus vechi şi strîmb.

Romanul este o parabolă, cu destule apropo-uri morale şi religioase, în stilul caracteristic al lui Stephen King unde evenimentele escaladează treptat, de la atmosfera stătută a unui orăşel în care nu se întîmplă nimic interesant, la haosul total cînd aproape toţi o iau razna şi lucrurile devin sîngeroase. Este un roman de citit pentru că are profunzimea sa, iar alternarea momentelor în care eşti ţinut în tensiune maximă cu cele în care aproape lîncezeşti face toţi banii, cum se zice.

Frămîntările interioare ale personajelor sunt zugrăvite în detaliu şi mulţi dintre cititori sunt convins că s-ar regăsi într-o parte din ele. Totuşi, nu este un roman pentru cei cu stomac sensibil fiindcă, la un moment dat, things get very ugly iar forţa descriptivă a lui King este năucitoare: vezi imagini şi simţi mirosuri. Dar dacă reuşeşti să rezişti, vei avea parte de un regal literar întins pe 760 de pagini.

Lectură plăcută! 🙂