Menu

O altă poveste…

Se lăsă toamna în vara inimii tale şi totul se ofileşte, până şi miracolul în care credeai. Ai ales să-ţi închizi ochii pentru a nu mai privi cum se schimbă anotimpurile…

Eşti întemniţată într-un corset care te strânge mult prea tare şi inima ta nu mai are putere să mai bată. Strasuri lucesc în lumini necunoscute şi voalurile rochiei îţi sunt colivie: caravana care te poartă de colo-colo într-o lume în care nu-ţi doreşti să trăieşti, pentru că nu ţi se potriveşte.

Oglinda aurită din cameră priveşte cum lacrimi îţi curg şuvoi pe faţă, pe gât, pe piept pentru că nu eşti tu în acea rochie care doar te ascunde, deşi arăţi superb.

Eşti fata care doreşte să alerge, dar mereu se împiedică într-un material inutil. Tu vrei să fii mai mult decât o icoană la care să privească alţii: tu vrei să faci ceva. Nu te laşi cucerită de şiraguri de perle pentru că singura perlă adevărată este iubirea ta. În inima ta aurul bunătăţii murmură, deşi ţi-ai dori să poată să cânte întregii lumi…

Orice fată iubeşte strălucirea, dar nu orice strălucire te încununează cu laurii virtuţii. Şi tu iubeşti strălucirea, dar o iubeşti pe aceea care îţi sparge pieptul zi de zi şi aşterne zâmbetul pe chipurile multora.

Sfâşie-ţi teama de a te elibera şi lasă în urma lanţurile care te sugrumă! Cheia lacătului eşti chiar tu. Crede şi vei putea păşi în lumea în care este nevoie de tine: în lumea reală!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *