Menu

Reveniri intempestive şi Proverbe interpretabile

Dragii mei,

Am lipsit cam multişor de pe blog. Am dus dorul scrisului virtual şi cred că dacă nu mă hotăram să revin acum la el, uitam până şi parola de wordpress.

În tot acest timp am fost ocupată cu admiterea la facultate, între timp mi-a “pocnit” şi Windows-ul pe lap-top şi am fost nevoită să-l reinstalez.

De aproximativ o săptămână am intrat şi eu în adevărata vacanţă! No stress!

De curând am mai adăugat încă un an la vârsta mea, iar acum mă pregătesc să plec la munte. Totuşi, înainte de toate vreau să vă scriu ceva!

Mă gândeam acum puţin timp la un proverb arhicunoscut în România: “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”; mi se pare de foarte mult bun-simţ, însă realitatea ne mai învaţă un lucru: de foarte multe ori putem să-i facem cuiva ceva care nouă ne place, dar care respectivului nu-i place. Cum vom reacţiona atunci?

Nu putem mulţumi pe toată lumea şi nici nu putem să renunţăm la a mai acţiona tocmai pentru a nu incomoda, însă cazul pe care îl prezint eu acum este tare ciudat, nu?

Mi s-a întâmplat de mii de ori să-mi exprim simpatia faţă de cineva şi să realizez că respectivei persoane nu-i plăcea să i se spună anumite lucruri în mod direct: nici bune, nici rele. Mi s-a întâmplat să vreau să ascult problemele cuiva tocmai pentru a putea ajuta, iar acelei persoane să nu-i placă să vorbească.

Probabil că am întâlnit şi eu persoane care să fi acţionat într-un mod ok faţă de mine, dar acel mod de a acţiona să mă fi deranjat. Toţi suntem suciţi în felul nostru pentru că suntem unici, dar oare cum reuşim de atâtea ori să găsim calea de mijloc?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *