Menu

Sindromul centimetrilor lipsa

E cald. Stau pe locul din dreapta al unei masini oprite in parcare. Parcare aflata in imediata apropiere a unei strazi circulate si langa un parc orasenesc. Soferul masinii nu se va intoarce prea curand, asa ca butonez telefonul, apoi plictisit, incep sa privesc pe geam la trecatori. E interesant sa stai si sa ii studiezi, ca un om de stiinta ce se uita prin lupa. Si credeti-ma ca nu m-am plictisit repede.

Pe trotuar si pe aleile parcului, o multime de lume. Fiecare cu treaba lui. Merg, vin, ca intr-un furnicar imens. Tineri, batrani, copii, femei, barbati, nu gasesti doi la fel, oricat te-ai stradui. Adica ba da. Poti gasi o similaritate la majoritatea fetelor. Din cinci in cinci pasi, indiferent ca merg pe jos sau pe role, cu cainele, sau cu prietenul, duc mana la spate si incearca zadarnic sa lungeasca macar cu 5 centimetri tricoul care ajunge, dar parca nu ajunge, destul de lung ca sa se numeasca tricou si parca totusi prea scurt. Inca cinci pasi, mai trag odata de el si tot asa, pana te oboseste pe tine, ca privitor. Oare ea nu s-o fi saturat? Sau poate asa e la moda, sa il cumperi scurt si sa incerci sa vezi cat il poti lungi singura? Nu e mai simplu sa il cumperi direct lung? Eu chiar nu inteleg care e faza, dar dau un sfat:

Dragile mele, cand mergeti la cumparaturi data viitoare, luati-va un tricou mai mare macar cu un numar. Nu de alta, dar trebuie sa scapati de ticul asta. E obositor totusi, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *